Expoziție de artă contemporană, la grupul USR din Parlament

Expoziție de artă contemporană, la grupul USR din Parlament

Cu ocazia Centenarului, USR aduce în Parlament o serie de lucrări de artă contemporană care reflectă România la 100 de ani. Lucrările au fost concepute de tânărul artist Alin Blembea (#Ache77) pentru a fi expuse în spațiul grupului parlamentar al USR de la Camera Deputaților.

Palatul Parlamentului rămâne o fortăreață în mare parte inaccesibilă cetățenilor, o instituție înconjurată de un zid prin care vocea poporului se face rar auzită. Intenția proiectului este de a aduce oamenii mai aproape de reprezentanții lor, de a umaniza o încăpere care a rămas practic la fel ca în anii comunismului.

Ache77 spune o poveste despre România la 100 de ani, din perspectiva unui tânăr artist stradal, care a trăit el însuși realitățile prezentate – emigrație, lipsă de oportunități, lipsa reformelor.

Alin Blembea, artist stradal specializat în tehnica stencil-ului (arta șablonării), s-a născut la Lupeni în 1991 și a urmat cursurile de științe sociale ale Colegiului Național Gh.Roșcă Codreanu din Bârlad, iar apoi pe cele ale secției de sculptură din cadrul Universității de Arte Plastice și Design „George Enescu” din Iași.

În perioada studiilor universitare, s-a implicat activ în scena culturală ieșeană, atât ca artist dar și ca producător cultural, organizând expoziții și evenimente având ca scop promovarea artei urbane în spațiul public. Alături de alți tineri artiști și antreprenori, a pus bazele Asociației „Hubrica”, primul hub creativ din zona Moldovei, unde, după o serie de evenimente de artă urbană care reunesc peste 50 de artiști din țară și străinătate, a inaugurat în 2017 „Genesis”, prima galerie de artă în aer liber din Iași.

Din 2016, Alin Blembea locuiește în Florența, unde împreună cu alți 4 artiști a fondat „Street Levels Gallery”, prima galerie de street art din orașul Renașterii, spațiu expozițional ce își propune să exploreze relația dintre spațiul public și cel privat, dintre emițătorul și receptorul de mesaj în contextul urban. În 2018 a fost invitat să expună în cadrul Bienalei de artă din Florența, ulterior fiind introdus în colecția permanentă a Muzeului de Artă Contemporană din Montecatini Terme.

În “Bezna Minții”, o fetiță cu o privire inteligentă și acuzatoare este lăsată analfabetă de un sistem de educație falimentar. Fundalul negru ca smoala relevă aspectul terifiant al analfabetismului: un vid de cunoștințe și de posibilități în viață, o condamnare absurdă a unor generații întregi la înapoiere.

“De ce?” aduce în prim plan un băiețel care plânge după părinții plecați la muncă în străinătate. Nicio promisiune, de natură financiară sau emoțională, șoptită în ureche, nu poate compensa trauma abandonului. Copilul rămâne inconsolabil. Pe pieptul lui, abia vizibilă, este o hartă a României care se sfărâmă ca pământul după secetă, sugerând milioanele de români care au părăsit țara.

“Dezamăgirea perpetuă” umanizează un raport tehnic al Comisiei Europene despre România. Un portret trist este suprapus peste un colaj de analize și statistici care prezintă un peisaj sumbru: “oferta de forță de muncă și de competențe nu ține pasul cu nevoile”, “sărăcia s-a extins”, “nu au fost obținute rezultate concrete privind reformele administrației publice”, “rezultatele slabe ale sistemului de învățământ reduc perspectivele de creștere pe termen lung”, “cheltuielile publice ridicate nu sunt reflectate în infrastructura României”. Ache77 amintește parlamentarilor României că în spatele statisticilor sunt milioane de oameni care suportă zi de zi consecințele eșecurilor politice.

Analfabetism, emigrare, lipsa reformelor și a proiectelor – întrebarea firească care urmează este “cât mai reziști?” Lucrarea face trecerea de la prezentarea unei situații de fapt la îndemn implicit. Portretul amplu, repetat în colaj în cadrul tabloului, poartă o expresie incredulă care sugerează faptul că România deja știe că ce avem acum nu este tot ce putem da. Îndemnul este: Fă ceva! Protestează, votează, construiește încredere – îndemn reflectat în următoarele lucrări.

“Ro-Mânia” este o reinterpretare subversivă a simbolurilor oficiale ale centenarului. După 100 de ani, din România a mai rămas doar mânia. Pe fața ei, logoul centenarului (“100”) se amestecă cu luminițele iconice de la protestele de amploare din 2017-2018. Tehnica este congruentă cu mesajul, părți din colaj fiind sfâșiate. Cu toate acestea, pe partea dreaptă a tabloului regăsim o suprafață albă, netedă, care inspiră un viitor mai bun, mai liniștit.

Tinerii din “Ro-Mânia” au dreptul nu numai de a vota dar și de a înființa noi partide politice, de a-și oferi lor noi opțiuni politice. Pumnul rămas suspendat în expectativă va avea de unde alege atunci când cei care își doresc o nouă clasă politică își vor asuma și sacrificiul personal de a fi acea clasă politică, de a intra în viața publică. O mână firavă cu forță istorică, “Pumnul Votat” este însăși imaginea democrației. Dar până când ștampila nu atinge buletinul de vot, forța poporului rămâne doar potențialitate.

Succesul României depinde fundamental de reducerea decalajelor economice și ameliorarea unor nedreptăți sociale. Urbanul și ruralul sunt prezentate de obicei în contrast și nu în solidaritate, dar Ache77 prezintă o imagine nouă, o posibilitate de colaborare, de susținere reciprocă. “Urban Rural” prezintă două mâini – una cu ie, cealaltă cu costum – care se strâng sincer și transmit un fior de speranță dificil de crezut în România. După o sută de ani de suferință și dezamăgire, cine mai are curajul să întindă o mână celuilalt?

“Viitorul” este incert. El pare să atârne de un fir de ață. Un triunghi inversat sprijinit precar într-un singur punct se poate răsturna oricând într-o parte sau în cealaltă. Pe toată suprafața lucrării se vede în relief mesajul 1+1=1, din nou un mesaj de unitate. Lucrarea de final, deși sumbră și lucidă, lasă loc posibilității unui viitor bun, care depinde de capacitatea românilor de a-și exercita drepturile și de a fi solidari unii cu alții.

Ache77, el însuși un tânăr român separat de propriul popor și plecat în străinătate în căutare de oportunități mai bune, trădează emoție autentică pentru țara lui, prezentând un contrast puternic cu autoritățile locale, care de prea multe ori mimează sărbătoarea din lipsă de interes și idei.