Cristina Iurișniți: Încep cele 16 zile de activism pentru eliminarea violenței asupra femeilor

Cristina Iurișniți: Încep cele 16 zile de activism pentru eliminarea violenței asupra femeilor

25 noiembrie este Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor și până pe 10 decembrie se desfășoară la nivel mondial 16 zile de activism împotriva acestui flagel. Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați a Camerei Deputaților organizează, ca în fiecare an, multiple evenimente pentru a marca această dată, alături de partenerii din societatea civilă. De asemenea, președinta Comisiei, deputata USR Cristina Iurișniți va transmite în plenul Camerei următorul mesaj ferm împotriva violenței domestice:

            ”Respectarea drepturilor femeilor este un angajament asumat atât prin Constituție și legislația secundară, iar în 2016 România a ratificat Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenția de la Istanbul). Așadar, pe hârtie femeile au la dispoziție instrumente care să le protejeze, cum ar fi ordinul de protecție și ordinul de protecție provizoriu. În realitate, însă, prea puține își cunosc drepturile, iar prea puține dintre cele care și le cunosc îndrăznesc să le și ceară.

            În România, numărul victimelor violenței domestice și sexuale este în creștere de la an la an, iar sancționarea agresorilor rămâne redusă. Am asistat cu stupoare anul acesta la tragedia de la Caracal care a expus încă o dată toleranța nepermisă a autorităților față de agresori și da, trebuie să o spunem apăsat, în multe cazuri este vorba chiar despre o cârdășie cu aceștia. Mai mult, sistemul public și-a dovedit încă o dată lipsa de pregătire, de empatie și de solidaritate cu victimele violenței – nu doar imorale, ci și ilegale în 2019, în comunitatea europeană. Nu avem suficiente adăposturi pentru victime, iar unde acestea există, locurile sunt insuficiente. Accesul victimelor la informații, la consiliere psihologică, juridică financiară este restrâns. Calea obținerii unui ordin de protecție este încă dificilă și costisitoare, în ciuda progreselor legislative evidente. Cu greu se monitorizează agresorii, care pot încălca ordinul de protecție și continua să urmărească victima; de multe ori, finalul este unul tragic. De aceea, cazurile în care femeile sunt ucise de actualul sau fostul partener se întâmplă la fiecare 5 zile în România. Mai mult, la fiecare 4 zile, un copil (fată sau băiat) este agresat sexual de către un membru al familiei sale.

            În calitate de președintă a Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați, vă adresez rugămintea să continuăm eforturile împotriva violenței domestice și sexuale – avem datoria să asigurăm protecția împotriva tuturor formelor de violență asupra femeilor. Vă rog, de asemenea, să milităm transpartinic pentru ca în bugetul pentru anul viitor să fie alocate fonduri pentru Programele de Interes Național privind violența în familie și pentru măsurile care să sprijine în mod real supraviețuitoarele violenței. Mai mult, am rugămintea să sprijinim și să urgentăm adoptarea acelor inițiative ce vizează prevenirea și combaterea violenței de orice fel, precum cea cibernetică și profit de ocazie să mulțumesc acelora dintre dumneavoastră care au semnat propunerea legislativă pe acest subiect pe care am depus-o recent în Parlament.

La final, dar nu în cele din urmă vă amintesc că totul pornește de la educație. Insist că este nevoie de politici educaționale anti-discriminare, iar școala românească trebuie să promoveze constant și eficient egalitatea de șanse și de gen. Altfel, generațiile viitoare vor perpetua inclusiv aceste comportamente abuzive și violente în familie și în comunitate. Revizuirea urgentă a manualelor școlare și eliminarea stereotipurilor de gen și etnice; includerea educației pentru sănătate ca materie obligatorie în curriculum și formarea continuă a cadrelor didactice sunt acțiuni ce se impun pentru îmbunătățirea nivelului de egalitate de șanse și de gen în România. Abia atunci vom putea cu adevărat să prevenim și nu doar să combatem efectele devastatoare ale violenței asupra victimelor, asupra copiilor și familiei, precum și asupra întregii societăți românești.”