USR atrage atenția că, prin noua lege a învățământului preuniversitar marca Sorin Cîmpeanu, se înființează tot felul de noi instituții, ceea ce conturează ideea că nu se dorește o reformă instituțională reală, ci mai degrabă se vrea o mascare a sinecurilor.

Noua lege privind învățământul preuniversitar schimbă
arhitectura de sistem pentru a hrăni mai bine clientela politică și a crește
implicarea politicului în educație. Iată cum:

1. Inspectoratele școlare județene se desființează, iar
atribuțiile lor sunt preluate de alte două instituții: Direcţia Judeţeană de
Învăţământ Preuniversitar, care devine cea mai importantă structură din
teritoriu, și Autoritatea Naţională pentru Inspecție Școlară si Asigurarea
Calității (ANISAC).

De cine vor fi conduse aceste structuri noi? Dacă tot de
oameni numiți politic, brațe ale caracatiței grupurilor de interese din care
fac parte, atunci educația va deveni, mai abitir ca acum, o rețea de control
politic. În modul de ocupare a funcțiilor poate sta atât succesul, cât și
eșecul acestor demersuri de reorganizare. Faptul că modul în care se vor ocupa
posturile de directori și inspectori nu este precizat încă din lege este o
garanție de instabilitate legislativă. Orice nou ministru ar avea puterea
discreționară de a stabili din hotărâre de guvern sau ordin de ministru gradul
de profesionalizare sau politizare a acestor instituții.

Aceeași problemă răzbate în nenumărate alte locuri în lege
unde se lasă aspecte esențiale la cheremul politic al celor ce se vor perinda
pe scaunul de ministru al Educației.

2. Se desființează Agenția Română de Asigurare a Calității
în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), deci acreditările vor veni de la
agenția nouă, ANISAC, mai sus menționată.

Vrea un „prieten” din grupul de interese să înființeze o
grădiniță? O acredităm! Nu e din grupul de interese? Nu o acredităm. Sfârșit.

3. Se desființează Centrele Județene de Resurse și Asistență
Educațională (CJRAE) și se mută specialiștii la unitățile școlare, unde oricum
nu există logistică și finanțare adecvată, astfel că procesul de consiliere și
de asistență psihopedagogică va avea de suferit din cauza reorganizării, cu
efecte în teritoriu și cu impact maxim în zonele deja dezavantajate.

4. Se desființează Casa Corpului Didactic, dar apare o altă
instituție: Centrul Național pentru Formare și Dezoltare în Cariera Didactică. Structurile
județene ale noii instituții vor prelua atribuțiile Casei Corpului Didactic. Cu
alte cuvinte, de fapt, același lucru.

5. Se înființează o sumedenie de noi instituții – centre,
direcții, institute și autorități.

Lista ar include: Centrul Național pentru Formare și
Dezoltare în Cariera Didactică, Autoritatea Naţională pentru Inspecție Școlară
si Asigurarea Calității, Unitatea Executivă pentru Suport, Mentenanță și
Asistență Tehnică pentru Digitalizare, Direcțiile Județene de Învățământ
Preuniversitar/a Municipiului Bucureşti, Centrul Național pentru Politici și
Evaluare în Educație, Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare,
Institutul pentru Științele Educației, Centrul Naţional pentru Învățământ Profesional
și Profesional Dual, Centrul Național pentru Educație Incluzivă, Corpul
managerilor educaționali. Tot atâtea motive, așadar, de plasat oamenii
din grupul de interese la conducerea lor.

Toate aceste desființări și înființări par, mai degrabă,
niște permutări și modificări de formă, pentru a simula reforma, păstrând și
înmulțind de fapt instrumentele de control politic pentru a satisface mai bine
interesele grupurilor. Acest lucru adaugă și mai multă instabilitate în sistem,
ratând cu bună știință prevederi concrete care să contribuie în mod evident la
eficientizarea și transparentizarea de care este atâta nevoie în instituțiile
statului.