autori: Cristian Ghinea, Cătălin Drulă (deputați), Andra Bucur, Radu Mihaiu

Informatizarea administrației publice din România s-a împotmolit în corupție, dezorganizare și stupiditate. Statul român a ratat intrarea în epoca digitală.

Se fură bani din informatizare – și cazul Sebastian Ghiță arată asta. Însă problema e mult mai gravă decât furtul propriu zis. Fapt este că guvernarea modernă nu este posibilă fără informatizare. Iar sistemele informatice precare împiedică acum o bună guvernare.

Vom da astăzi numai câteva exemple. Uniunea Salvați România cere demararea unei anchete parlamentare pe acest subiect. Parlamentul român a devenit foarte activ în ultima vreme în a ancheta diverse subiecte. Deși cu o majoritate confortabilă, binomul PSD-ALDE a ales facă din anchetele parlamentare circ ieftin. Au anchetat modul de construire a bugetului de stat pentru 2016. A fost un fiasco jenant pentru majoritate.

Noua comisie de anchetă – privind alegerile din 2009 – stabilește un precedent hilar: Parlamentul anchetează evenimente petrecute acum opt ani.

Convinși că majoritatea PSD-ALDE chiar dorește întărirea rolului de control al Parlamentului, un grup de deputați USR și PNL solicită demararea unei anchete parlamentare pe tema informatizării sectorului public. Un subiect de importanță majoră, cum nu se poate mai potrivit pentru noul activism parlamentar indus de majoritatea PSD – ALDE.

În ultimii 10 ani au fost cheltuite din bani publici miliarde de euro pentru echipamente, software și servicii IT, beneficiarii contractelor fiind în principal firmele din grupul controlat de Sebastian Ghiță (identificate de o anchetă a DNA), dar și alte entități precum SIVECO sau UTI. De aceste firme încă depind sistemele care asigură decontarea serviciilor medicale (PIAS), calculul și plata prestațiilor sociale (SAFIR), salarizarea personalului din domeniul educațional (EDUSAL), gestionarea programelor „Bani de liceu”, „Bacalaureat”, „Titularizare” (PMIPN), colectarea datelor cu privire la înscrierea în învățământ (SIIIR), gestionarea datelor tuturor angajaților în mediul privat din România (REVISAL). Această dependență costă statul român milioane de lei anual în contracte de mentenanță.

Contractele se prelungesc în baza unei excepții din legea achizițiilor publice, fie până expiră obligația de cinci ani de a le menține, (dacă au fost făcute din fonduri europene), fie până se fac sisteme noi, tot în baza unor contracte netransparente, cu clauze contractuale în defavoarea instituției publice.

Mai precis, între ianuarie 2011 și iulie 2016, potri-vit cercetărilor realizate anul trecut de Corpul de Control al Prim-ministrului, 19 instituții publice au încheiat peste 10.000 de contracte, în valoare de 3,7 miliarde de lei, cu TVA, ajungându-se astfel la aproximativ 700 milioane de euro.

Deficienţele majore ale acestor sisteme duc la presi-uni birocratice inutile şi cheltuieli de timp şi bani pentru români. Din cauza nefuncţionării corecte a sistemelor SAFIR şi SPV, în cazul obținerii indemnizațiilor pentru creșterea copilului, beneficiarii trebuie să depună trei dosare cu documente identice.

De asemenea, şomerii trebuie să obţină o adeverinţă că nu au venituri, care ar fi trebuit să fie disponibilă automat în cazul în care sistemele SAFIR şi SPV nu ar funcţiona defectuos.
SAFIR este un sistem de siguranță națională, care trebuie să asigure plata venitului minim de incluziune începând cu 2018 și care acum este în colaps, fără a exista vreun plan care să prevadă remedierea disfuncționalităților.

O altă problemă majoră este Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate, PIAS. Acest sistem ineficient suferă continuu blocaje, deşi dezvoltarea lui a costat statul român peste 180 de milioane de euro. Potrivit recentului proiect de lege privind cartea electronică de identitate, cardul de sănătate va fi înlocuit de cartea electronică de identitate, fără a se tranșa problema cardurilor de sănătate care vor continua să fie puse pe piață.

Evidenţiem totodată eșecul platformelor de guvernare electronică, ce oferă accesul la servicii pu-blice și formulare pentru obținerea lor. Trei proiecte au fost construite în același scop ( www.e-romania.ro, www.e-guvernare.ro și www.e-direct.gov.ro ), dar nu sunt utilizate. Din acest motiv, România încă nu are o platformă unică de comunicare şi informare a cetăţenilor. Aceeași duplicare s-a întâmplat și în cazul platformelor care trebuie să ajute IMM-urile cu informații (www.immoss.ro și www.esimplu.ro).

Nu în ultimul rând, aducem din nou în discuție Ghiseul.ro – Ghișeul electronic de plăți. Din 2010, numărul de instituţii către care se pot face plăţi online a stagnat la 200. Nu se iau măsuri pentru dezvoltarea Ghiseul.ro, ci se realizează un nou proiect pe fonduri europene – TREZOR, care va face același lucru, fără să existe un plan de corelare a celor două sisteme.

Toate aceste neajunsuri reprezintă bani pierduți de la bugetul de stat, timp și bani cheltuiţi inutil de către cetățeni. România a ajuns pe ultimul loc în UE la guvernare electronică, riscând blocarea accesului românilor la serviciile esenţiale.

Realizarea arhitecturii guvernamentale pentru funcționarea coerentă a sistemelor IT este o condiționalitate impusă de Comisia Europeană. Deși s-a realizat un studiu cu acest obiectiv care a fost predat anul trecut (RGEAIF – Romanian Government Enterprise Architecture and Interoperability Framework), a fost anunțat proiectul e-România, în valoare de 2,5 milioane de euro cu același obiectiv.

Considerăm că este necesar ca în spațiul public să existe clarificări cu privire la toate aceste aspecte și să existe o răspundere efectivă cu privire la banii cheltuiți ineficient și la contractele păguboase încheiate. Există la nivel guvernamental atât structura care coordonează domeniul tehnologiei informației la nivelul administrației publice, cât și Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, sub coordonarea căruia se află Comitetul Tehnico-Economic, responsabil de avizarea proiectelor care conțin astfel de sisteme și ale cărui lucrări nu sunt publice. Aceste structuri trebuie să răspundă pentru felul în care își îndeplinesc atribuțiile și pentru toate aceste dublări de finanțare și nerespectare a standardelor tehnice care asigură conectarea lor.

Date de context – cine a câștigat când România a pierdut?

Date din raportul Corpului de Control al Prim-Ministrului privind achizițiile de produse software realizate la nivelul ministerelor Guvernului României și unităților aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea acestora, în perioada 2011 – 2016:
Din fonduri naționale


Din fonduri europene

Conform datelor din baza de date a fondurilor europene SMIS CSNR de la Ministerul Fondurilor Europene (publicată în septembrie 2016):

grupul Sebastian Ghiță (peste 30 de firme le-gate, conform anchetei DNA) a avut contracte în valoare de 750 de milioane de lei, din care, plătite de la bugetul de stat au fost 588 de milioane de lei, din care suspendate la rambursare (nu au fost ceruți banii de la Comisia Europeană) 210 milioane de lei. Din aceștia s-au recuperat doar 7 milioane lei.
Siveco a avut, în calitate de beneficiar sau de contractor, contracte în valoare de 282 mili-oane de lei.

 

Studiu de Caz: Ministerul Muncii
– cum este imposibil să se guverneze modern în România din cauza contractelor prost făcute și frauduloase din IT

Soft-uri cu probleme, de la Ministerul Muncii, care fac ca legea salarizării unitare și legea Venitului Mi-nim de Incluziune să nu poată fi implementate în condiții optime:

a) REVISAL

Codul sursă și proprietatea intelectuală aparțin Teamnet. Promisiunile făcute ministrului Dragoș Pîslaru nu au fost respectate.
Revisal trebuie să fie completat pentru a include și salariații de la stat, dar asta nu e posibil în actuala situație.
Este o problemă certă de securitate și de protecție a datelor pentru toți salariații din România. Atât software-ul, cât și hardware-ul sunt controlate de Teamnet. În fiecare locație ANAF există câte un server Teamnet, care centralizează într-o bază de date la care statul român nu are acces decât intermediat.

Pentru a putea avansa lucrul la legea salarizării unitare, Dragos Pîslaru a decis crearea unui registru general de evidență a salariaților la stat, care să includă, pe lângă salariul în sine, și sporurile – HG nr. 877/2016. S-au colectat aproximativ 80% din date, însă în ianuarie a fost oprit sistemul. PSD a făcut legea salarizării fără să aibă habar de impact sau de situația din sistem, pentru că aceste date nu există în format complet. Revisal nu ajută, iar sistemul de evidență început de guvernul tehnocrat este ignorat.

b) SAFIR (sistemul de plăți al Agenției Naționale de Plăți și Inspecție Socială)

Legea Venitului Minim de Incluziune (VMI) a fost elaborată de guvernul Cioloș anul trecut și adoptată de Parlament în 2016. Este o lege care unifică ajutoarele sociale și face exact ce se spune în opinia publică că este nevoie: ajutoarele sociale nu trebuie să descurajeze persoanele sărace să caute de muncă. Călin Popescu Tăriceanu dorește să taie ajutoarele sociale, ceea ce nu e posibil și nici inteligent, dar nu are habar că au votat anul trecut o lege care rezolvă modern și inteligent problema. Însă, intrarea în vigoare a legii, de la 1 ianuarie 2018, trebuie pregătită. Un sistem informatic care să lege datele privind asistența socială cu cele privind veniturile este foarte importantă, nu se poate demara fără el.

  • Sistemul este atât de vechi și ineficient încât VMI nu poate fi implementat pe el, deși legea intră în vigoare în ianuarie 2018.
  • Deși este de facto utilizat de mai mulți ani, nu este livrat conform contractului și niciun director ANPIS nu a semnat pentru preluarea lui, deci nu este în inventarul ANPIS.
  • Este făcut de asocierea SIVECO și Bull.

Pentru a putea implementa legea VMI, guvernul trebuia să fi demarat deja achiziția unui nou sistem informatic. Este deja prea târziu pentru a gândi, achiziționa, construi, testa și începe un sistem informatic nou.

Concluzia: toate datele despre plăți sociale din România sunt ținute de un soft învechit, care nu există în acte pentru că nu a fost preluat, care nu poate fi updatat, deci nici folosit pentru a implementa VMI. Cea mai importantă reformă a asistenței sociale din România nu va fi implementată la timp pentru că sistemele informatice sunt defectuoase, iar ministrul Olguța Vasilescu nu se ocupă de demararea licitației pentru unul nou.

c) SIRMES (sistem unic integrat informatizat de intervenție, monitorizare și prevenire a violenței domestice și traficului de persoane al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați)

Dezvoltat printr-un proiect în valoare de 38 de milioane de euro, în care Academia Națională de Informații a fost partener, sistem dezvoltat de Bion Advanced Support Team, printr-un contract de 5,27 mil. de euro atribuit prin negociere directă.

Întregul proiect este investigat acum la Departamentul de Luptă Anti-Fraudă.

Detalii: https://www.riseproject.ro/articol/afaceri-pe-spinarea-femeilor-batute/

În acest caz este pusă la îndoială chiar necesitatea sistemului: chiar este nevoie de un sistem informatic atât de scump, în contextul în care nu avem un cadru legal adecvat, avem o atitudine pasivă a poliției față de violența domestică, nu avem servicii pentru victime și măsuri concrete contra agresorilor. Însă statul român a investit 5 milioane de euro într-un sistem IT pe această temă. Câte adăposturi se puteau face din acești bani? De ce este implicată Academia SRI în genul acesta de temă?

Primele 5 societăți cu cele mai mari încasări din contractele încheiate cu Ministerul Muncii

Sursa: Raportul Corpului de Control al Prim-Ministrului privind achizițiile de produse software realizate la nivelul ministerelor Guvernului României și unităților aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea acestora, în perioada 01.01.2011 – 31.07.2016

Exemple de soft-uri plătite și nefolosite

Ministerul Fondurilor Europene a încheiat contractul nr. E 7808/30.09.2010 cu societatea Teamnet International, lider de proiect, în asociere cu societatea Asesoft International și societatea Archidata SRL, având ca obiect „Sistem Informatic Integrat de Management (SIM-POSDRU)”. Prețul convenit în contract a fost de peste 21 de milioane de lei, cu TVA, iar plățile efectuate au fost în sumă de 11,3 milioane de lei, cu TVA. Proiectul „Sistem Informatic Integrat de Management (SIM-POSDRU)” nu a fost folosit și nu au fost îndeplinite toate cerințele din caietul de sarcini.

Agenția pentru Agenda Digitală a României a încheiat contractul nr. 13/12.09.2014 cu UTI GRUP S.A, având ca obiect Livrare de bunuri și prestare de servicii aferente proiectului „Sistem informatic colaborativ pentru mediul performant de desfășurare al achizițiilor publice-SICAP”. Prețul convenit în contract a fost de peste 27,1 milioane de lei, iar plățile efectuate au fost în sumă de 17,3 milioane de lei. Referitor la stadiul implementării sistemului informatic, reprezentanții acestei entități au precizat că „Sistemul informatic se află în curs de livrare, nefiind încă acceptat și lansat în producție”.

Agenția Națională a Funcționarilor Publici a încheiat contractul nr. 9361/2015, cu o durată de nouă luni de la data semnării de către ambele părți contractante, dar nu mai târziu de 25.11.2015, cu asocierea formată din societățile Certsign SA, UTI Grup SA, Expert Research. Unul dintre contractele în care marii jucători ai contractelor IT cu statul își împart contractul, în acest caz grupul UTI și una dintre firmele controlate de Sebastian Ghiță. Obiectul contractului este: „Servicii de arhivare electronică și semnătură electronică”. Sistemul informatic „este fără recepție finală și încheiat cu neregularități”, dupa cum spun chiar reprezentanții ANAF.

Cazuri trimise la DNA de Ministerul Fondurilor Europene în timpul mandatului guvernului Cioloș:

Cadru Modular (asociere Telekom, Insoft, Expert One Research – ultimele două din grupul Sebastian Ghiță) – un software nefolosit în acest moment, pus pe lista de proiecte ”inactive” de către Autoritatea de Management Mediu ca să nu fie declarat corecție totală (banii ar rămâne pe bugetul național).

Softul SIM-POSDRU (arhivă electronică pentru POSDRU). Valoare: 26 milioane lei. Complet nefolosit. Arhiva POSDRU este pe hârtie, în stare de degradare și în pericol de sustragere a datelor.

E-guvernare Suceava. Două contracte în valoare de 8,5 milioane lei, unul cu Siveco și unul cu Expert One Research – grupul Ghiță (soluții incompatibile din punct de vedere tehnic – contracte cu dedicație). Softuri neutilizate.

Transparentizarea fondurilor europene – pași înapoi făcuți de guvernul PSD

Guvernul Grindeanu a întrerupt publicarea în portalul data.gov.ro a datelor din arhiva electronică a fondurilor europene

Ordinul de ministru dat de Cristian Ghinea în octombrie 2016, prin care s-au transparentizat (http://data.gov.ro/en/dataset/transparentizare_smis) peste 16.000 de contracte de finanțare și 130.000 de contracte de achiziții instituia o procedură de updatare lunară a informațiilor publicate. Procedura nu a mai fost respectată odată cu venirea noului guvern.

USR a făcut două interpelări parlamentare legate de subiect:

– deputatul Cristian Ghinea, pe 4 aprilie, a întrebat guvernul Grindeanu de ce a întrerupt pu-blicarea, încălcând ordinul de ministru de anul trecut: http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari.detalii?idi=47837&idl=1. Guvernul încă nu a răspuns.

– în legătură cu achizițiile de sisteme IT și softuri, în OUG 41/2016 se prevedea că în toate contractele de achizitii noi, drepturile de autor se transferă către beneficiar. Dar, ca să fie implementată prevederea efectiv, mai trebuia un Ordin al Agenției Naționale pentru Achiziții Publice, care să aprobe instrucțiuni pentru caietele de sarcini și contractele aferente. Acest ordin nu a fost încă semnat, făcând subiectul unei întrebări către Sorin Grindeanu din partea de-putatului USR Cătălin Drulă, (http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari.detalii?idi=47632&idl=1) din 21 martie fără răspuns.

Am asistat în ultimi 10 ani la un eșec sistemic al sta-tului român în a trece la epoca digitală. Ca urmare a acestui eșec, cetățenii români nu au acces la servicii de bază. Eforturile guvernului Cioloș de a reduce birocrația în interacțiunea cu cetățeanul au avut efect limitat din această cauză: e imposibil să elimini hârtiile din interacțiunea cu statul dacă sistemele informatice nu funcționează și nu pot comunica între ele. Date sensibile – ca salariile angajaților în me-diul privat – sunt păstrate de firme private și accesul statului la ele depinde de voința acestor firme. Legi vitale – ca cea a venitului minim de incluziune, care poate scoate din sărăcie mulți oameni – sunt imposibil de implementat eficient.

Nu vom scăpa de hârtii până când nu punem ordine în sistemele informatice ale statului. E vremea ca Parlamentul să ancheteze cazuri reale și subiecte cu adevărat importante. Acesta este unul dintre ele.

Sari la conținut