Partidul Uniunea Salvați România semnalează că prin adoptarea OUG 60/2017 de către Guvernul PSD-ALDE sunt practic eliminate unitățile protejate în care munceau persoane cu dizabilități. Acestea furnizau produse și servicii firmelor cu peste 50 de angajați care nu angajau persoane cu dizabilități. Conform noii ordonanțe, unitățile protejate vor putea fi organizate doar în cadrul instituțiilor publice, nu și de către ONG-uri sau societăți comerciale. În plus, taxa plătită de angajatori se dublează. Practic, din condei, rămân fără posibilitatea unui loc de muncă peste 2000 de persoane cu dizabilități și încă 4000 care lucrau alături de ei. Decizia vine în condițiile în care rata de ocupare în rândul acestora, în România, este de 15%, mult sub media europeană de 50%.
„Reprezentanții persoanelor cu dizabilități și ai unităților protejate se văd siliți să iasă în stradă pentru a se face auziți, Prim Ministrul și Ministrul Muncii și Justiției Sociale rămânând până acum indiferenți la invitațiile la dialog lansate de aceștia. Guvernul a adoptat OUG 60/2017 fără nici un fel de consultare prealabilă cu cei afectați. Demersul, justificat oficial de necesitatea de a combate practicile ilegale din domeniu, nu este decât expresia cinismului cu care acest Guvern înțelege să aducă bani la buget pentru a-și acoperi deficitul creat de măsuri populiste”, explică Florina Presadă, senatoare USR.
Totodată, unitățile protejate se trezesc la mijlocul anului fiscal că au pierdut un avantaj competitiv pe care îl aveau pe piață, ele riscând să piardă clienți, să concedieze angajații persoane de dizabilități și să intre în faliment.
OUG 60/2017 reprezintă un atac și la adresa organizațiilor neguvernamentale care susțineau programe sociale din veniturile obținute în unitățile protejate, inclusiv programe de angajare în muncă.
Situația este cu atât mai alarmantă cu cât subvențiile acordate organizațiilor neguvernamentale furnizoare de servicii sociale au fost diminuate drastic la începutul acestui an iar în România încă nu au fost dezvoltate mecanisme sustenabile de finanțare a serviciilor sociale furnizate de acestea.
„Angajarea persoanelor cu dizabilități ar trebui să fie o prioritate pentru a crește rata de incluziune socială a acestor persoane. Dincolo de măsuri punctuale, este nevoie de politici publice care să își asume acest obiectiv. Până în acest moment, Guvernul PSD-ALDE nu au făcut decât să strice ceea ce funcționa bine în materie de integrare a persoanelor cu dizabilități ce se află în stare de vulnerabilitate. Acest lucru ne arată că nu există niciun fel de preocupare pentru bunăstarea acestor persoane, primează foamea de bani la buget”, mai arată Cristian Seidler, deputat USR.
Uniunea Salvați România cere Guvernului Tudose și majorității parlamentare abrogarea articolelor OUG 60/2017 care afectează negativ angajarea persoanelor cu dizabilități, care ar trebui să intre în vigoare de la 1 septembrie 2017, și să deschidă imediat dialogul cu reprezentanții persoanelor cu dizabilități afectați de această măsură, ai celor care au deschis unități protejate și ai mediului de afaceri pentru identificarea unor soluții sustenabile. USR își dorește, de asemenea, să contribuie la elaborarea acestor soluții, astfel că îi solicităm Ministrului Muncii și Justiției Sociale, Lia Olguța Vasilescu, să răspundă în cel mai scurt timp cererii de audiență formulată de către parlamentarii USR Cristian Seidler și Florina Presadă, membri în Comisiile de Muncă și Protecție Socială ale Camerei Deputaților și Senatului.
Senatorul USR Adrian Wiener, președintele Comisiei pentru egalitate de șanse din Senatul României, atrage atenția că prin ratificarea Convenției pentru Drepturile Persoanelor cu Handicap, România și-a asumat protecția drepturilor și demnității persoanelor cu handicap și dizabilitate. Chair mai mult, ne-am asumat politici publice proactive care să le asigure acestor persoane accesul la toate sferele vieții publice din România, inclusiv dreptul la muncă. Convenția propune o schimbare de paradigmă: handicapul nu mai este privit în termeni de boală și neputință fizică sau cognitivă ci mai degrabă ca o inabilitate a societății de a integra aceste persoane, de a creea premizele accesului la viața publică din țara lor.