Școlile cu finanțare privată au nevoie, în acest moment, de o altă atenție, legislativ vorbind, având în vedere că nu mai reprezintă inițiative firave, puține și fără importantă, la nivel național. E nevoie de precizări clare, care să ajute școlile cu finanțare privată în relația cu instituțiile de evaluare și control ale statului.

Dacă ne uităm la țări unde sistemul de educație funcționează din plin, nu pe avarie, constatăm că școlile cu finanțare privată au inclusiv dreptul de a edita propriile manuale ori de a avea un anumit număr de ore, pe discipline, altul decât școlile de stat; de asemenea, există și instituții private de evaluare, fără să existe monopol al vreunei instituții de stat. Probabil că societatea românească nu este pregătită să investească cu atâta încredere școlile cu finanțare privată, însă pași concreți se pot face:

• eliminarea monopolului ARACIP în evaluarea calității educației
• desființarea inspectoratelor școlare/ reducerea rolului acestora
• eliminarea respectării, în totalitate, a acelorași prevederi (de tipul curriculum de la decizia școlii, orar, număr ore/ săptămâna, evaluare instituțională, evaluarea directorilor), precum și limitarea numărului de controale/ evaluări, dintr-un an școlar.

Școlile cu finanțare privată care au vechime pe piață educațională și care au dovedit că își fac datoria față de societate din plin ar putea primi un grad ridicat de autonomie, inclusiv în a putea fi evaluate de instituții internaționale.

În ianuarie 2019, am inițiat o propunere de modificare a Legii Educației, în vederea consfințirii autonomiei de organizare a unităților particulare de învățământ. Înaintarea propunerii a fost urmată de o dezbatere pe care am organizat-o la Camera Deputaților, în cadrul căreia am ascultat opiniile profesorilor și ale directorilor interesați de subiect.

Inițiator: Dan-Răzvan Rădulescu (Deputat USR)