Asigurarea unor servicii adecvate de transport public regulat interurban și metropolitan este esențială pentru o dezvoltare sustenabilă a comunităților locale. În general, în abordarea subiectului, se pune accent pe călători și autoritățile locale. Nu trebuie să uităm însă de angajații din domeniu, răspândiți geografic în toate județele țării dar care se supun, de multe ori, unor reguli neunitare. Conform datelor comunicate de Societatea de Transport București (STB), în 2019, doar această organizație avea un număr de peste 11.000 de angajați.

Siguranța călătorilor depinde de starea fizică și psihică a șoferilor. Aceștie sunt predispuși unor afecțiuni neurologice, suprasolicitarea psihică și vizuală cauzată de condițiile de trafic și un program prelungit de lucru, riscuri metabolice generate de un program neregulat de masă, condiții precare de igienă, riscuri pulmonare legate de inhalarea unor particule nocive.

Spre deosebire de conducătorii de tir și autocare, sau de personalul feroviar, acești angajați nu beneficiază de protecție specifică. Există deja în România profesii pentru care s-a adoptat deja un statut specific sau pentru care un astfel de document legislativ se află în circuitul parlamentar. Amintesc aici:

• Statutul personalului didactic (Legea nr. 128/1997)
• Statutul asistentului social (Legea nr. 466/ 2004)
• Statutul personalului silvic (Legea nr. 427/2001).

Statutele nu sunt legi despre pensii speciale! Ele sunt pachete legislative ce conțin definiții, drepturi și obligații „adaptate condițiilor specifice de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu și riscurilor dintr-o anumită meserie”, ținând cont de existența și combaterea factorilor care pot afectat viața și integritatea fizica și psihică a angajaților, dar și a beneficiarilor respectivei meserii. Din punctul de vedere al condițiilor de muncă, documentul prevede obligativitatea ca măsurile ce vor fi adoptate în baza prezentei legi „să vizeze mai întâi ameliorarea reală a condițiilor de muncă și numai dacă acest lucru nu este posibil, la un moment dat, se procedează la compensări bănești sau de altă natură.” În ceea ce privește pensionarea anticipată, art. 37 prevede că pensionarea la cerere se realizează doar în condițiile stagiului minim de cotizare și la vârsta standard de pensionare prevăzută în Legea 263/2010. Doar în condițiile îndeplinirii stagiului complet de cotizare angajatul are dreptul la reducerea vârstei standard de pensionare fără aplicarea procentului de diminuare a cuantumului pensiei stabilit de lege și doar după minimum 20, 25 sau 30 de ani de muncă ca șofer de transport în comun. Astfel de prevederi există și în cazul altor state UE, cu privire la diverse profesii.

Proiectul s-a născut în urma unor dezbateri organizate alături de alți colegi parlamentari, la care au participat 50 de reprezentanți ai sindicatelor din Argeș, Brașov, Cluj, Constanța, Dolj, Galați, Iași, Mehedinți, Neamț, Prahova, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Timiș, Vrancea, Vaslui precum și reprezentanți ai Blocului Național Sindical. Dintre aceștia amintim membrii Federațieiei Transloc, Sindicatul Transport Public Vaslui, Sindicatul Liber 2015 RAT Brașov, Sindicatul Profesional al Transportatorilor din Constanta, Sindicatul Trasnloc RAT Craiova, Sindicatul Liber Dreptatea Focșani, Sindicatul Dumbrava Transport Public Local Sibiu, Sindicatul Liber Independent Publitrans 2000 Pitești, Sindicatul Autobuzul Suceava, Sindicatul Liber al Transportatorilor Profesioniști Ploiești, Sindicatul angajatilor Transurb Galați, Sindicatul Liber din cadrul Transloc SA Tg. Jiu. Din păcate, reprezentanții guvernului de la acea dată au refuzat dialogul.

Proiectul poate fi îmbunătățit prin depunerea de amendamente în comisiile de raport din Camera Deputaților. În cazul în care doriți să contribuiți la acest proiect, puteți să transmiteți sugestiile dumneavoastră pe adresa dan.ră[email protected] pentru a fi transmise colegilor din fiecare comisiei.

Inițiator: Dan Rădulescu