COVID-19 reprezintă cea mai grea provocare pentru societatea umană, de la al Doilea Război Mondial încoace, iar în particular, pentru societatea românească per ansamblu și pentru statul român, de la cutremurul din 1977 până azi. Restricțiile privind mobilitatea cetățenilor, închiderea instituțiilor publice și diminuarea personalului public (în multe cazuri el doar asigurând o permanență), fac aproape imposibilă funcționarea serviciilor publice în forma actuală. Acum, mai mult ca niciodată, este nevoie de o regândire a interacțiunii cetățean-stat și viceversa, iar digitalizarea este singurul mijlocul prin care societatea poate continua să funcționeze, chiar și în vremuri de criză. Este, totodată, mijlocul prin care interacțiunea cetățenilor cu Statul, precum și activitatea administrației publice, pot fi eficientizate. Tehnologia există și nu este o noutate, însă România este încă, din păcate, tributară unor reflexe birocratice de secol XIX.
Hârtia, semnătura și ștampila au fost reinventate în vremurile noastre și este momentul să accelerăm adopția lor într-o formă actuală și modernă, ușurând, astfel, interacțiunea cetățenilor cu instituțiile publice, eliminând drumurile inutile către diverse ghișee, eliminând corvoada transferului de documente între instituții prin intermediul contribuabilior.
0 
0 