Proiectele USR

Propunerea de lege prevede sancțiuni suplimentare în cazul poluatorilor recidiviști, cu atât mai mult cu cât amenzile nu sunt corelate cu cifra de afaceri iar realitatea arată că ele nu determină întotdeauna măsuri de protecție a sănătății cetățenilor și a dreptului nostru constituțional la un mediu sănătos.

Inițiativa prevede ca, în cazul savârșirii într-o perioadă de 12 luni calendaristice a 3 contravenții din anumite categorii, sancționate deja cu o sumă de peste 50.000 de lei, să se aplice sancțiunea suplimentară de suspendare a activității pâna la certificarea implementării unor măsuri care asigură reducerea concentrației emisiilor poluante în aerul încunjurător.

Se încadrează acestui regim companiile care:

• nu au luat măsuri urgente şi eficiente de reducere a emisiilor de poluanţi în aer la declanşarea de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului a planului de acţiune pe termen scurt
• au utilizat echipamente mobile care nu se incadrează în limitele de emisie stabilite
• nu au fost supuse inspecţiilor tehnice
• nu au informat autorităţile competente în cazul depăşirii valorilor-limită de emisie
• nu au respectat prevederile referitoare la protecţia atmosferei din acordul şi/sau autorizaţia de mediu/autorizaţia integrată de mediu.

Inițiator: Dan Rădulescu

Proiectul de lege completează lista principalilor poluanti ai apei menționați în Legea Protecţiei Mediului (137/1995) adăugând trei substanțe care pot afecta ecosistemul și sănătatea umană:

• acidul cianhidric
• hidrogenul sulfurat
• butadiena.

Deși acestea se prezintă în general sub formă de gaz, ele pot fi prezente și în apă, de unde trec în circuitul apă-aer-sol. Alături de cadre didactice de la Universitatea din Iași, am explicat importanța măsurării, a raportări și a combaterii poluării cu aceste substanțe.

Acidului cianhidric (HCN) este un compus foarte toxic, cu potențial de otrăvire pe toate căile: absorbție prin piele a lichidului, inhalare de vapori, ingerare. În apele de suprafață, subterane, precum și în apa potabilă, acesta poate exista în anumite condiții de pH și de temperatură, ca urmare a unor contaminări determinate pe căi naturale sau rezultate din activități antropice (industriale, de ardere a unor deșeuri, etc). Abordarea greșită a legislației în vigoare prin includerea sa în categoria cianurilor conținute în ape a condus la erori în acțiunile de protecție a mediului și tratarea apelor contaminate.

Datorită densității puțin mai mari decât cea a aerului, Hidrogenul sulfurat se acumulează în zona solului și implicit deasupra apelor. În condiții favorabile de presiune atmosferică, va fi absorbit în apele de suprafață, contaminându-le. Detectarea prezenței sale mai ales în apa potabilă, constituie o preocupare pentru producerea de teste specifice desfășurate și în cadrul unor programe de cercetare la nivel mondial, fiind și în atenția Organizației Mondiale a Sănătății la fel și în cazul butadienei care afectează în mai mare măsură calitatea aerului dar poate fi prezentă și în apă, în urma fenomenului de barbotare a gazului în lichid, existând studii asupra prezenței sale în mediul lichid și a efectelor negative asupra organismelor vii.

Inițiator: Dan Rădulescu

Propunerea legislativă completează Legea 137 din 1995 privind protecția mediului cu definiții necesare în vederea analizei și combaterii unor fenomene cu impact ecologic.

Se definesc termenii: accident ecologic, emisie, experți, material biologic titular de instalatie, organizatie de cercetare, amplificator de sunet zona rezidentiala.

Deși par noțiuni accesibile iar termenii sunt des folosiți des atât de autorități cât și de cetățeni, înțelegerea lor putea varia, determinînd informări și soluții vagi sau neunitare motiv pentru care a fost nevoie de clarificări la nivel legislativ.

Inițiator: Dan Rădulescu

Legea inițiată de senatorul USR Cristian Ghica pentru creșterea siguranței în școli prevede ca imobilele unităților de învățământ din România să fie expertizate tehnic pentru verificarea rezistenței la cutremur.

Prin această lege, primăriile vor fi obligate să dispună începerea expertizării tehnice a construcțiilor cu destinația de unități sau instituții de învățământ ridicate înainte de 1978. Expertizele vor fi realizate de experți tehnici atestați și trebuie să fie finalizate până la data de 1 iunie 2024.

Școlile în România sunt construite în epoci diferite, după normative diferite. Evident, nu toate au aceeași durată de exploatare și nu au același grad de uzură. Cu toate acestea, nu există la ora actuală absolut nicio situație oficială privind starea în care se află școlile din România din punctul de vedere al rezistenței la cutremur. În acest moment, în România sunt aproximativ 3 milioane de elevi care învață în peste 6000 de școli. Nu există o situație oficială a școlilor cu risc seismic și nici a celor care ar putea avea nevoie de consolidare. În aceste condiții, legea va oferi o imagine clară a situației școlilor, extrem de necesară atât autorităților cât și părinților.

Legea inițiată de senatorul USR Cristian Ghica prevede ca instituțiile administrației publice să nu mai fie obligate să utilizeze ștampila în relația cu cetățenii sau cu alte instituții (cu excepția acelor parafe a căror utilizare este reglementată prin legi speciale).

Legea a fost votată în Parlament și a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis pe 7 octombrie 2019.

Deși în mediul privat ștampila nu mai era obligatorie, în administrația publică ea este încă nelipsită. Prezența ștampilei complică fluxurile birocratice și leagă cetățeanul și autoritățile de documentele în format fizic, tipărite pe hârtie.

Marele merit al noii legi este că ea creează premisele digitalizării și simplificării birocrației. Atâta vreme cât ștampila nu mai este obligatorie, documentele vor putea circula mai ușor, în format digital, nu va mai fi necesar exemplarul ”original” pe hârtie și cu ștampilă și totul va putea fi trimis și primit online, cu semnătură electronică. (Vor rămâne în uz doar parafele speciale, cele care sunt stabilite conform unor legi precise, cu instrucțiuni clare de utilizare).

Această lege este cel mai important pas către un proces amplu de digitalizare și de modernizare a administrației.

Proiectul a fost inițiat de senatorul USR Cristian Ghica și își propune să accelereze procesul de digitalizare a administrației publice prin eliminarea din circuitul instituțional a documentelor în format fizic și înlocuirea lor cu documente în format digital.

Potrivit acestei inițiative, comunicarea în interiorul instituțiilor și în relația cu alte instituții se va face exclusiv electronic. Autoritățile vor comunica în format fizic, prin documente pe hârtie doar în relația cu cetățenii care solicită în mod explicit acest lucru. Astfel, persoanele care nu dispun de un terminal pe care să poată vizualiza documentele electronice sau care nu au cunoștințele minime de utilizare a noilor tehnologii vor putea să interacționeze cu instituțiile așa cum au făcut-o și până acum, pe baza documentelor în format fizic. Însă pentru toți ceilalți cetățeni, comunicarea se va face exclusiv online. Sistemele și procedurile ce vor fi dezvoltate de autoritățile publice vor face posibilă utilizarea identificării la distanță prin mijloace electronice, utilizarea certificatelor digitale calificate și generalizarea interacțiunilor cu administrația publică prin Punctul de Contact Unic Electronic. Fiecare cetățean va putea încărca documente în sistem, iar acestea vor fi apoi accesate de către reprezentanții instituțiilor publice responsabile pentru emiterea un anumit document, aviz, autoritățile etc.. Accesarea se va face doar în urma consimțământului exprimat de cetățean și va exista permanent o evidență a instituțiilor și a funcționarilor care au accesat documentele respective.

O prevedere importantă este cea care interzice instituțiilor publice să solicite cetățenilor documente care există deja în sistemele altor autorități ale statului. Astfel, aplicarea principiului ”one time only” va elimina cazurile în care aceleiași persoane i se cer acte care au fost deja transmise altor instituții publice.

Acest proiect este o continuare a legii inițiate tot de Cristian Ghica, prin care a fost eliminată obligativitatea utilizării ștampilelor în administrația publică (evident, cu excepția parafelor prevăzute explicit în legi specifice).

Proiectul de lege privind eliminarea hârtiei din circuitul instituțional poate fi consultat aici:

Propunere legislativă a avut ca scop susținerea celor pe care starea de urgență i-a împins spre o zonă stăpânită de riscul sărăciei dar care realizau venituri suficiente pentru a achita o chirie înainte de pandemie. Acești oameni, vulnerabili social, ar fi reușit astfel, în caz de nevoie, să mențină o chirie și altfel să ducă o viață independentă. Categoria beneficiarilor este foarte bine delimitată de criteriile introduse:

• au un venit net pe membru al familiei sau personal, în cazul persoanelor singure, cel mult egal cu Indicatorul Social de Referință (ISR) calculat pentru lunile în care primesc alocația de sprijin în vederea achitării chiriei
• au un contract de închiriere în derulare la momentul solicitării alocației de sprijin, încheiat înainte de instaurarea stării de urgență
• nu dețin nicio locuință în proprietate
• nu dispun de nicio altă formă de ajutor destinată locuirii, din partea statului sau a angajatorului.

Legea ar fi asigurat adulților aparținând categoriilor sociale vulnerabile și vulnerabilizate de pandemie stabilitatea de care aveau nevoie pentru a continua să meargă la muncă în timp ce copiii lor vor continua școala, știind cu toții că încă mai au un acoperiș deasupra capului.

Inițiator: Alin Ionuți Arsu

Școlile cu finanțare privată au nevoie, în acest moment, de o altă atenție, legislativ vorbind, având în vedere că nu mai reprezintă inițiative firave, puține și fără importantă, la nivel național. E nevoie de precizări clare, care să ajute școlile cu finanțare privată în relația cu instituțiile de evaluare și control ale statului.

Dacă ne uităm la țări unde sistemul de educație funcționează din plin, nu pe avarie, constatăm că școlile cu finanțare privată au inclusiv dreptul de a edita propriile manuale ori de a avea un anumit număr de ore, pe discipline, altul decât școlile de stat; de asemenea, există și instituții private de evaluare, fără să existe monopol al vreunei instituții de stat. Probabil că societatea românească nu este pregătită să investească cu atâta încredere școlile cu finanțare privată, însă pași concreți se pot face:

• eliminarea monopolului ARACIP în evaluarea calității educației
• desființarea inspectoratelor școlare/ reducerea rolului acestora
• eliminarea respectării, în totalitate, a acelorași prevederi (de tipul curriculum de la decizia școlii, orar, număr ore/ săptămâna, evaluare instituțională, evaluarea directorilor), precum și limitarea numărului de controale/ evaluări, dintr-un an școlar.

Școlile cu finanțare privată care au vechime pe piață educațională și care au dovedit că își fac datoria față de societate din plin ar putea primi un grad ridicat de autonomie, inclusiv în a putea fi evaluate de instituții internaționale.

În ianuarie 2019, am inițiat o propunere de modificare a Legii Educației, în vederea consfințirii autonomiei de organizare a unităților particulare de învățământ. Înaintarea propunerii a fost urmată de o dezbatere pe care am organizat-o la Camera Deputaților, în cadrul căreia am ascultat opiniile profesorilor și ale directorilor interesați de subiect.

Inițiator: Dan-Răzvan Rădulescu (Deputat USR)

La baza statutului de student-doctorand și a drepturilor și obligațiilor ce decurg din acesta, stă Legea educației naționale nr. 1/2011 așa cum prevede Art. 164 – alin. (2):

„Pe toată durata activității, studentul-doctorand beneficiază de recunoașterea vechimii în muncă și specialitate și de asistență medicală gratuită, fără plata contribuțiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru șomaj, la asigurările sociale de sănătate și pentru accidente de muncă și boli profesionale.”

Textul actual din Legea Nr. 95/2006, Art. 224, preia în mod eronat dreptul studentului-doctorand de a desfășura activități didactice în limita a 4-6 ore convenționale pe săptămână, pe care îl folosește într-o exprimare echivocă, producătoare de confuzii, și anume: Art. 224 din Legea Nr. 95/2006 alin. (3):

„Studentul-doctorand poate desfășura activități didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4-6 ore convenționale didactice pe săptămână.”

Modificarea în forma propusă este în deplin acord cu Legea educației naționale nr. 1/2011 și armonizată cu aceasta, prevăzând, astfel, atât garantarea dreptului studentului – doctorand la recunoașterea vechimii în muncă/specialitate și de asistență medicală gratuită, fără plata contribuțiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru șomaj, la asigurările sociale de sănătate și pentru accidente de muncă și boli profesionale cât și situația în care studentul-doctorand are încheiat contract de muncă și realizează venituri pentru care plătește contribuțiile respective.

Inițiator: Dan-Răzvan Rădulescu (Deputat USR)

COVID-19 reprezintă cea mai grea provocare pentru societatea umană, de la al Doilea Război Mondial încoace, iar în particular, pentru societatea românească per ansamblu și pentru statul român, de la cutremurul din 1977 până azi. Restricțiile privind mobilitatea cetățenilor, închiderea instituțiilor publice și diminuarea personalului public (în multe cazuri el doar asigurând o permanență), fac aproape imposibilă funcționarea serviciilor publice în forma actuală. Acum, mai mult ca niciodată, este nevoie de o regândire a interacțiunii cetățean-stat și viceversa, iar digitalizarea este singurul mijlocul prin care societatea poate continua să funcționeze, chiar și în vremuri de criză. Este, totodată, mijlocul prin care interacțiunea cetățenilor cu Statul, precum și activitatea administrației publice, pot fi eficientizate. Tehnologia există și nu este o noutate, însă România este încă, din păcate, tributară unor reflexe birocratice de secol XIX.

Hârtia, semnătura și ștampila au fost reinventate în vremurile noastre și este momentul să accelerăm adopția lor într-o formă actuală și modernă, ușurând, astfel, interacțiunea cetățenilor cu instituțiile publice, eliminând drumurile inutile către diverse ghișee, eliminând corvoada transferului de documente între instituții prin intermediul contribuabilior.