USR și PNL au depus, luni, la Senat, o moțiune simplă împotriva ministrului Educației Valentin Popa. Moțiunea a fost depusă ca urmare a deciziei ministrului Popa de a tăia drastic din locurile de admitere ale celor mai vechi și prestigioase universități. Cei 36 senatori care au semnat moțiunea consideră că ministrul educației a procedat astfel deoarece apără interesele unor abonați ai puterii și nu interesele educației naționale.
În textul moțiunii se arată că ”Învățământul superior este creuzetul de formare a elitelor unei națiuni și trebuie să fie autonom și liber de interese de partid, finanțat pe bază de performanță și merit, nu pe criterii de obediență politică. Ministerul Educației trebuie să facă politici publice în interes general, nu să împartă locuri preferențial ori să pedepsească și să premieze universitățile după criterii politice. Universitățile trebuie să fie independente, să producă cercetări, idei și cunoaștere pentru societate libere de constrângeri și servituți politice.”
Redăm integral textul moțiunii:
În urmă cu peste 150 de ani asistam la înființarea primei universități a statului român modern, Universitatea din Iași. La scurt timp, a urmat înființarea Universității din București și transformarea învățământului primar într-unul gratuit și obligatoriu. În următoarele decenii numărul școlilor și elevilor crește continuu, iar miniștrii inițiază reformele atât de necesare pentru modernizarea educației.
Acestea, stimați deputați și senatori, erau vremuri în care liderii statului înțelegeau adevărata valoare a educației. Vremuri în care prețuiam sistemul de învățământ pentru amprenta lăsată asupra tinerelor generații, și nu a loialităților personale. Spiru Haret spunea ”Sistemul şcolar al unei ţări trebuie să fie oglinda fidelă caracterului naţional al poporului care o locuieşte. ”
Astăzi, în schimb, ce fel de vremuri trăim? Înțelegem oare să acordăm educației cel puțin aceeași valoare pe care o acordam și atunci? Ne putem astăzi mândri cu nume precum Spiru Haret sau Gheorghe Lazăr? Avem într-adevăr școli și universități care să reflecte un adevărat progres al societății noastre? Ori suntem cumva mai aproape de un model fanariot, unde resursele bugetare se împart în funcție de loialități și afiliere politică?
Răspunsul e dureros de clar, iar aceste prime câteva luni ale anului 2018 îl întăresc cu atât mai mult. Cu puțin timp înainte de instalarea guvernului Dăncilă, românii au putut asista la un episod demn de culmile servilismului politic românesc. Viitorul ministru al Educației, Valentin Popa, nesigur pe propria statură publică, încerca să-și confecționeze o brumă de legitimitate printr-o scrisoare de adeziune semnată de prietenii săi politici din conducerea unor universități.
Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, consecințele ar fi fost limitate doar la penibilul acestei situații. Am fi sesizat spectacolul slugărniciei și al încălcării autonomiei universitare și am fi trecut mai departe. Dar lucrurile au mers mai departe – mult prea departe. Vedem acum că slugărnicia prietenilor politici ai ministrului Popa este răsplătită cu locuri suplimentare subvenționate de la buget cu prețul pedepsirii universităților performante din România.
Astfel, față de anul anterior, Universității București i se suprimă 60 de locuri la licență, 335 de locuri la master și 56 de locuri la doctorat. În schimb, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, încadrată de ARACIS la încredere limitată atât în 2013, cât și 2015, primește cu 30 locuri mai mult ca anul trecut. În total, celor patru universități din Consorțiul „Universitaria”, cele mai vechi și probabil cele mai performante din țară, care nu au semnat scrisoarea de susținere pentru ministrul Popa, li se suprimă aproximativ 1000 de locuri la cele trei cicluri de studii.
În același timp, beneficiază de locuri în plus universități regionale, înființate după 1989, cu un prestigiu, o atractivitate pentru studenți și niște performanțe științifice mai slabe, dar care au inițiat și semnat lista de susținere a ministrului Popa, unele dintre ele cu rectori înscriși în PSD-ALDE, inclusiv universitățile din care provin ministrul, secretarul de stat și președintele Consiliului Național al Rectorilor, adică cei care au împărțit locurile.
În aceste condiții, grupul senatorilor Uniunii Salvați România și ai Partidului Național Liberal ridică o serie de întrebări ce ni se par firești:
Domnule ministru Popa, dumneavoastră pe cine reprezentați în primul rând, în interesul cui luați decizii în calitate de ministru? Universitatea din Suceava, al cărui rector ales sunteți? Grupul de universități ai căror rectori v-au susținut public numirea în funcție? PSD care v-a propus și în care v-ați înscris? Vă interesează în vreun fel calitatea și performanța în învățământul superior din România?
Iată principalele probleme pe care le ridică acțiunea dvs de alocare discreționară, cu accente clientelare:
- Repartizarea locurilor către universități este contrară meritului și performanței
Astfel, universităților care se situează sub media productivității științifice naționale le sunt alocate, în medie, cu 9% mai multe locuri la studiile de master. Universităților care se situează peste media productivității științifice naționale le sunt alocate la master, în medie, cu 3% mai puține locuri bugetate.
Vă rog să explicați, domnule Ministru, de ce universitățile cu performante științifice atestate prin prezența constantă în topurile internaționale (cele din consorțiul „Universitaria”) sunt sancționate iar cele neperformante sunt premiate.
- Repartizarea locurilor către universități este subiectivă, nu este fundamentată obiectiv
În mod evident, lipsește o metodologie clară, cu formula de calcul și indicatorii folosiți pentru alocarea locurilor în cazul fiecărei universități în parte. Vă reamintesc că propunerea de metodologie a CNSPIS (Consiliul Național pentru Statistică și Prognoză în Învățământul Superior) a fost în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Educației până în luna februarie 2018. Domnule ministru Popa, ați ignorat complet metodologia, și ați schimbat discreționar membrii CNSPIS deși nu ajunseseră nici măcar la jumătatea mandatului.
Observăm și aici modul tipic de operare al PSD, marcat de amatorism, politizare și, în final, decizii nefundamentate, luate pentru satisfacerea clientelei politice.
Vă rog să explicați, domnule Ministru, care este formula de calcul, care este metodologia de alocare a locurilor și unde sunt publicate datele primare pentru fiecare universitate. De asemenea, vă rog să explicați de ce nu ați folosit metodologia CNSPIS – dezbătută public – precum și motivele pentru care ați înlocuit membrii CNSPIS la o treime din mandat.
Repartizarea locurilor către universități este partizană, profund incorectă și pentru că, sub pretextul că unele domenii ar fi „strategice”, acestea au primit mai multe locuri: e vorba de domeniile de studii ale celor care le-au împărțit, anume cele inginerești și agronomice, nu au fost subfinanțate, cum s-a afirmat în chip neadevărat, ci suprafinanțate în România. Pentru a suprafinanța mai abitir aceste domenii, ministrul Popa a luat locuri de la științele sociale și umaniste sub pretextul că România are prea mulți studenți la științe sociale, economice, juridice, umaniste și prea puțini de la inginerie și agronomie, o afirmație falsă conform evidențelor statistice furnizate de Eurostat.
Pentru informarea dvs, domnule Ministru, suntem pe locul II în UE la procentajul de studenți în domenii precum inginerie, agronomie, medicină. Pentru inginerie și agronomie suntem chiar pe locul I, având procentajele cele mai mari de studenți la aceste domenii în totalul studenților înmatriculați. Trebuie să fie clar că nimeni nu are nimic împotriva universităților sau domeniilor de studii și profesiilor menționate, le respectăm pe toate în egală măsură, dar subliniem aici nedreptățile, abuzurile, pe care dvs., domnule Ministru, le comiteți în numele profesiilor și domeniilor menționate, folosindu-vă de ele pentru a răsplăti generos din buzunatul statulului fidelitățile clientelei politice a PSD.
Până la explicațiile dvs., nu putem trage altă concluzie decât aceea că ați procedat astfel tocmai pentru a putea aloca locurile „din pix”, fără fundamentare. Pentru că apărați interesele unor abonați ai puterii și nu interesele educației naționale.
- Repartizarea locurilor către universități este extrem de nedreaptă pentru studenți
Ați emis propunerea de repartizare cu doar câteva luni înainte de examenele de admitere, când candidații nu își mai schimbă opțiunile. Mai mult, ați suprimat locurile la ciclurile superioare (master și doctorat) destinate studenților care sunt deja înmatriculați la anumite universități pe anumite domenii de studii. Ei nu pot să migreze peste noapte după locurile pe care le-ați mutat de la o universitate la alta, dintr-un oraș în altul, de la un domeniu de studii la altul.
Ce îi sfătuiți dvs, domnule ministrul Popa, pe studenții aflați în ani terminali de licență la drept, la limbi străine, la psihologie, sociologie, economie, care au cu 700 de locuri mai puțin la admitere la master acum, să facă peste 3 luni? Să dea admitere pentru master în universitățile unde ați mutat locurile lor, la Suceava, la Pitești, la Târgoviște? Este firesc ca tineri din familii mai puțin înlesnite financiar să caute să urmeze studii gratuite în România, așa cum prevede Constituția și nivelul lor de pregătire. În virtutea cărui principiu îi obligați să renunțe la marile universități din România, care au acumulat prestigiu și excelență în cercetare și în școlile lor doctorale, și îi trimiteți în fabricile de diplome, dintre care probabil multe ar primi la un control al unor organisme de evaluare internaționale verdictul de desființare?
Cum le explicați, domnule ministru Popa, candidaților ce au obținut medii mari, la concursul de admitere, la marile universități, că ei vor plăti taxa pentru ca cei de la universitățile regionale sau de la domeniile privilegiate, unde se intră fără concurs și nici nu se ocupă toate locurile, să fie finanțați de la buget?
Acestor probleme de fond li se adaugă atitudinea incalificabilă a dvs., domnule ministru Popa, care ridică mari semne de întrebare cu privire la capacitatea dvs. de a gestiona în mod profesionist problemele învățământului superior din România. Jignirile pe care le-ați adus și desconsiderarea pe care ați arătat-o marilor universități ale țării înseamnă un grav atentat la interesul național al României.
În lecția de deschidere a cursurilor ținute în anul 1919 la Universitatea din Cluj, marele nostru istoric Vasile Pârvan spunea, despre rolul universităților, următorul lucru: „Asupra noastră [a universitarilor] apasă răspunderea întregii vieți a națiunii. Sănătatea sufletului ei ne e încredințată nouă. Iar noi suntem datori să luptăm pentru a-i păstra întru eternitate această imunitate față de decădere și moarte. Cum am putea o clipă să facem vreo concesie Răului, când știm că puterile lui, chiar cu cea mai îndârjită luptă a noastră, tot uriașe rămân?”
Învățământul superior este creuzetul de formare a elitelor unei națiuni și trebuie să fie autonom și liber de interese de partid, finanțat pe bază de performanță și merit, nu pe criterii de obediență politică. Ministerul Educației trebuie să facă politici publice în interes general, nu să împartă locuri preferențial ori să pedepsească și să premieze universitățile după criterii politice. Universitățile trebuie să fie independente, să producă cercetări, idei și cunoaștere pentru societate libere de constrângeri și servituți politice.
Așadar, stimate domnule ministru Popa, poate că dumneavoastră nu vreți să admiteți, poate atât colegii de partid cât și colegii din guvern refuză să realizeze. Noi, însă vedem foarte clar că ați eșuat în misiunea de ministru. Nu vă ridicați la înălțimea acestei funcții, iar fiecare zi în care rămâneți în această funcție este o zi pierdută pentru educația din România. Din aceste considerente, domnule Popa, vă solicităm de îndată să vă dați demisia!