Președintele USR, Nicușor Dan, a susținut joi, 6 aprilie, la Palatul Cotroceni, o alocuțiune în cadrul Conferinţei Internaţionale „Interacţiunea între majoritatea politică şi opoziţie într-o democraţie”, desfăşurată sub patronajul Preşedintelui României şi al Secretarului General al Consiliului Europei.

Tradițional, definim opoziția ca partidele parlamentare care nu fac parte din coaliția majoritară și sunt în afara actului de guvernare.

Tradițional, rolul acestor partide este acela de a controla și de a critica activitatea Guvernului și a majorității, de a propune soluții alternative la măsurile propuse de Guvern.

Definiția și rolul opoziției s-au schimbat considerabil în ultimii ani. Și ceea ce vedem în toate societățile democratice, este că rolul opoziției începe să fie tot mai mult preluat de forțe care se află în afara cadrului parlamentar. Fie că vorbim despre partide noi, anti-sistem, de mișcări politico-sociale, de grupuri de inițiativă cetățenești sau de proteste de stradă, ceea ce vedem în jurul nostru este o formă de implicare politică a oamenilor care nu se mai regăsește în cadrul tradițional putere vs. opoziție.

Foarte mulți oameni și-au pierdut încrederea în capacitatea opoziției de a cenzura în mod eficient activitatea guvernării. Și-au pierdut încrederea în capacitatea clasei politice în ansamblul ei. Nu se mai consideră reprezentați. Au ajuns să privească relația dintre putere și opoziție ca pe o formă de ritual politic steril. Acum sunt ei la putere, după care vin ceilalți și tot așa, iar viața lor nu se schimbă cu nimic.

Până acum un an de zile eram și eu unul dintre acești oameni. Alături de colegii mei, vreme de 10 ani, am luptat în Asociația Salvați Bucureștiul împotriva abuzurilor puterii. Sprijinul din partea opoziției, indiferent care a fost ea, a fost doar formal, si disparea imediat ce opozitia devenea putere. Implicare politică a fost singura soluție pe care am găsit-o pentru a putea deveni o opoziție reală.

Un fenomen important produs în România ultimilor cinci ani este conștientizarea necesității implicării politice. Dacă în 2011 sau 2012, oamenii se implicau în acțiuni civice, participau la proteste de stradă, dar preferau să stea departe de partide și politică, în 2014 și 2016 aceste lucruri s-au schimbat. Am asista la o anumită maturizare a societății. Oamenii au început să se implice în politică, au început să gândească la soluții politice, au început să conteste monopolul pe care partidele mai vechi îl aveau asupra mecanismului putere-opoziție.

Partidul pe care il reprezint, Uniunea Salvați România, este produsul acestor două fenomene convergente. Pe de-o parte, USR s-a format ca un organism politic al oamenilor care și-au pierdut încrederea în clasa politică. Pe de altă parte, am beneficiat de această maturizare a societății, care nu mai vrea să accepte ritualul putere vs. opoziție și care caută soluții politice pentru a face schimbarea.

Nu suntem și nu vom fi niciodată un partid în sensul tradițional al cuvântului. Nu intenționăm să respectăm cutumele clasice ale ritualului putere vs. opoziție. Vom combate acele inițiative ale guvernării pe care noi le considerăm dăunătoare pentru societate. Dar în aceeși măsură, vom rămâne fideli rădăcinilor noastre civice și vom combate deficiențele întrgului stabiliment politic, din care fac parte și partide aflate la guvernare, dar și partide aflate în opoziție.

Credem că rolul nostru este, pe de o parte, de a introduce pe scena politică un set de principii pe care să le respecte toată lumea. Pe de alta parte, de a aduce în politică oameni noi, care nu au mai făcut politică până acum. Vrem să spargem monopolul partidelor mai vechi asupra puterii și a opoziției.

Am vorbit poate prea mult despre noi, despre USR, și-mi cer scuze pentru asta, dar mi-am permis acest lucru pentru că ceea ce facem noi este un exemplu pe care-l veți regăsi în multe țări democratice. Este vorba despre o opoziție la clasa politică, o opoziție care se manifestă atât în interiorul vieții parlamentare, cât și în afara ei. Și este o formă de opoziție care va schimba regulile vieții politice. Eu sper că este o formă de opoziție care va reuși să recâștige încrederea oamenilor în instituțiile și mecanismele parlamentare.

Pentru asta, relația dintre opoziția politică și opoziția socială și civică trebuie să devină mult mai strânsă. Moțiunile de cenzură, interpelările, anchetele parlamentare, toate aceste instrumente par că țin mai degrabă de un ritual politic și mai puțin de o opoziție reală.

La protestele din februarie din Romania, acțiunea parlamentară a opoziției, moțiunea de cenzură, a fost înfrântă. Dar presiunea străzii a fost atât de mare încât guvernul a trebuit să retragă ordonanța de urgență. Opoziția civică a fost infinit mai puternică. Niciun partid politic din opoziția parlamentare nu poate vorbi în numele celor care au fost în stradă. Pentru că între opoziția din Parlament și opoziția din stradă există o ruptură, ruptura dintre clasa politică și societate.

Cred că rolul opoziției astăzi este recupereze acest decalaj. Puterea nu are cum să facă asta. Sunt la guvernare, se bucură de beneficiile sistemului. Dar opoziția are această responsabilitate. Să se reformeze pe sine și, ca o consecință a acestui proces, să reformeze întreaga scenă politică.