Statul român trebuie să facă mai mult pentru a sprijini industria românească prin mecanisme simple și eficiente în procesul de decarbonare. Aceasta a fost una dintre concluziile dezbaterii ”Transformarea industrială: cum depășim provocările și valorificăm oportunitățile în România” organizată marți la Palatul Parlamentului de deputata Cristina Prună, vicepreședintă a Comisiei pentru Industrii și servicii, în colaborare cu Energy Policy Group (EPG).
Prezenți la eveniment, reprezentanții principalelor industrii energointensive (ex. metalurgie, ciment, var, chimică, aluminiu, auto etc.) au semnalat birocrația ridicată, impredictibilitatea legislativă, efectul limitat al diferitor scheme de ajutor de stat, întârzierile în lansarea apelurilor pe fonduri europene, dar și prețul ridicat al energiei pe piața românească ca provocări majore care pun în pericol sustenabilitatea și competitivitatea industriei românești.
”Încă mai avem de lucrat pe tot ce înseamnă zona de predictibilitate, stabilitate, debirocratizare, dar și pe tot ce înseamnă acces la finanțare, fie că vorbim de bani europeni, sau de posibilitatea statului de a sprijini industria în procesul de decarbonare. Schemele de ajutor de stat sunt greoaie și au un efect de multe ori nevăzut. O alternativă mult mai simplă ar putea veni prin acordarea de facilități fiscale industriei, pe model american, ceea ce ar fi o veritabilă gură de oxigen pentru aceasta, într-un context extrem de dificil” a declarat deputata Cristina Prună.
Reprezentanții industriei au semnalat, de asemenea, că viteza și ritmul procesului de tranziție spre decarbonare să fie ancorat în ritmul de suportabilitate real al acesteia, astfel încât la finalul acestuia industria românească să nu aibă doar mai puține emisii de carbon, ci să fie mai solidă și mai performantă. E nevoie ca industria românească să fie capabilă să facă față atât competiției intra-europene, cât celei și internaționale.
La rândul său, Mihnea Cătuți, head of research EPG, a precizat că ”noul calendar de decarbonizare industrială stabilit prin legislația europeană este foarte ambițios și necesită o mobilizare imediată la nivel național așa cum vedem în alte state membre UE. Ne trebuie o analiză mai precisă a costurilor tranziției (dar și al inacțiunii) care să stea la baza unui plan strategic național pentru viitorul industriei în România. Operatorii economici trebuie susținuți prin scheme de sprijin bine gândite, prin înlesnirea accesului la energie curată și ieftină și prin dezvoltarea infrastructurii pentru energie electrică, hidrogen și dioxid de carbon”.
Sectorul industrial românesc este deja angrenat în cursa tranziției către tehnologii curate care să reducă amprenta de carbon, însă această transformare necesită o implicare mai susținută din partea autorităților publice pentru crearea unui cadru mai prietenos în care investițiile chiar să aibă loc.
