Concediu pentru îngrijirea copilului bolnav până când acesta împlinește 12 ani. Proiectul USR, aprobat de Parlament

Concediu pentru îngrijirea copilului bolnav până când acesta împlinește 12 ani. Proiectul USR, aprobat de Parlament

Părinții își vor putea lua concediu pentru îngrijirea copilului bolnav până la împlinirea de către acesta a vârstei de 12 ani. Proiectul USR, inițiat de parlamentarii Radu Panait și Alexandru Robert Zob, care extinde vârsta copilului de la 7 la 12 ani a fost aprobat de Parlament.

În prezent, părinții pot beneficia de concediu medical de îngrijire a copilului doar în cazul în care acesta are până în 7 ani. Însă, copilul are nevoie de îngrijirea și supravegherea unui părinte chiar și după această vârstă, așa că mulți părinți cu copii mai mari de 7 ani, care nu au bunici sau locuiesc departe de aceștia, se văd nevoiți să-și consume concediul de odihnă stând acasă cu copiii lor. În plus, să nu uităm de numeroasele familii monoparentale din România care nu beneficiază de sprijinul unui al doilea părinte sau al altor persoane de încredere cu care să-și poată lăsa copiii”, declară deputatul USR Radu Panait.

Proiectul de lege, depus de USR în iunie 2022, modifică OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate astfel încât să fie extinsă la 12 ani vârsta copilului pentru îngrijirea căruia părinții să aibă dreptul la concediu și indemnizație.

Când am depus proiectul ne-am gândit la datoria noastră de a fi alături de părinți și de a-i sprijini cu adevărat, nu prin declarații, în condițiile în care un copil vine mereu cu o multitudine de provocări, iar familiile din România au nevoie să simtă că statul le e alături. Un copil bolnav are nevoie să își aibă alături părintele și la 7 ani, și la 9 ani, și la 12 ani. Salutăm adoptarea proiectului, este o normalitate de care părinții și copiii au nevoie”, precizează senatorul USR Alexandru Robert Zob.

Durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav este de maximum 45 de zile calendaristice per an, per copil, cu excepția situațiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, este imobilizat în sisteme de imobilizare specifice aparatului locomotor sau este supus unor intervenții chirurgicale.