Oana Țoiu: Ministerul Familiei nu se lasă desființat

Oana Țoiu: Ministerul Familiei nu se lasă desființat

Deputata Oana Țoiu face o trecere în revistă a motivelor pentru care Ministerul Familiei ar trebui desființat:

Cu 10 milioane de euro buget doar pentru titlu și antet, Ministerul Familiei ajunge astăzi la al treilea mandat și a doua ministră PSD, deși niciun rezultat din ultimul an și jumătate nu justifică păstrarea lui.

Familia, tinerii, egalitatea de șanse și protecția copilului sunt priorități uriașe, vitale pentru România și pentru viitorul ei, și pentru câteva secunde poate părea o idee bună să le crească nivelul de reprezentare printr-un minister dedicat, așa cum alte țări o fac cu succes. Dar PSD nu a înființat un minister pentru asta, ci pentru marea familie politică. Pentru cele 10 milioane de euro buget anual cu greu pot fi identificați beneficiari printre tineri, copii sau femei, căci acele programe sunt întârziate. Dar știm că jumătate de milion costă chiria sediului lucios într-o clădire de hotel.

Eșecurile Ministerului față de familii, tineri și egalitate de șanse 

Jumătate de milion de euro pe chirie, dar sub 0% execuție pe programele pentru tineri

Tinerii

Au rămas doar cu numele în titlu, fără nici măcar un secretar de stat dedicat, deși este un sector cu organizații civice foarte active, prezente constant și în Parlament, și cu propuneri bune către minister.

Fonduri europene cu execuție 0%

După două veri cu minister dedicat, taberele școlare sunt tot în paragină, deși ministerul avea banii necesari (6,5 milioane de lei) să înceapă. „Deși implementarea proiectelor a început în anul 2021, progresul tehnic și financiar pentru activitățile aflate în responsabilitatea MFTES este 0%, ceea ce reprezintă un risc major de neatingere a obiectivelor”, spune chiar MIPE într-o ordonanță a Guvernului prin care ia banii de la minister.

Programele de finanțare pentru tineri nelansate

Suntem în iulie. Până acum, în fiecare an precedent, erau alocați banii pe proiecte cu sau fără minister dedicat. Chiar fără minister era mai devreme.    

  • În 2016, Ordinul a fost publicat pe  27 aprilie (Ordinul 417).
  • În 2017, Ordinul a fost publicat pe 31 martie (Ordinul 305).
  • În 2018, Ordinul a fost publicat pe 12 februarie (Ordinul 121).
  • În 2019, Ordinul a fost publicat pe 26 martie (Ordinul 490).
  • În 2021, Ordinul a fost publicat pe 19 mai (Ordinul 311) 
  • În 2022, Ordinul a fost publicat pe 30 iunie (Ordinul 20.561) (cel mai târziu)

IULIE 2023: nu este lansat concursul de proiecte și tinerii nu pot accesa finanțarea, deși multe proiecte organizau și activități în vacanța de vară, ca să nu concureze cu școala.

Au blocat direcțiile județene de tineret exact în anul european al tineretului 

Direcțiile județene de tineret și sport, cele despre care PSD ne spunea că le separă odată cu crearea noului minister pentru Firea, nu sunt nici astăzi separate în toate județele. Ambii foști miniștri mi-au confirmat în Parlament acum câteva săptămâni că nu au finalizat alocarea personalului pe direcții, deci nici pe proiecte, la mai bine de un an și jumătate de la preluarea mandatelor. Pe scurt, direcțiile județene au fost ale nimănui, fără șef stabilit și fără obiective clare, fără să poată face programe serioase prin ele, dar cu salariile plătite integral și cu 730 de posturi noi care să dubleze organigrama pe care o blocaseră. Asta a făcut ca tinerii să se organizeze aproape singuri, cu resurse limitate și fără parteneri instituționali pe care să se poată baza.

Strategia Națională pentru tineret a expirat de când a preluat mandatul și după un an și jumătate nu avem niciun draft public în transparență. ONG-urile de tineret au muncit voluntar, au participat la întâlniri și la Minister, și la Parlament – și pe strategie, și pe legea tineretului – și ambele sunt blocate. 

Egalitatea de Șanse

Autoritatea Națională de Egalitate de Șanse (ANES) ar putea avea un rol important pentru femei, violența domestică, politici de gen, dar nu îl are. Puterea sa nu a crescut odată cu mutarea de sub Ministerul Munci, din contră. De exemplu, am inițiat o lege pe dreptul victimelor violenței domestice la locuire socială. Legea este promulgată, în Monitorul Oficial, dar Guvernul blochează de un an normele metodologice și ANES nu a făcut niciun gest să deblocheze asta.

Tot rețelele de organizații nonguvernamentale care lucrează cu beneficiari sunt cele care au lansat studii, recomandări sau au tras semnale de alarmă. ANES lipsește. 

Implicarea acesteia în incluziunea în muncă ar fi fost necesară, dar și aici au lăsat fără să reacționeze de-a dreptul măsuri care afectează disproporționat negativ femeile. Avem acum 140.000 de locuri de muncă cu normă parțială, care erau ocupate de femei, închise după ce PSD și PNL au impus ca la două ore de muncă ele să primească 400 de lei în mână, dar statul să oprească 1.000 de lei. Evident că nu se poate și au fost închise locurile de muncă care permiteau mamelor să muncească dimineața, dar să preia la prânz, căci doar atâta ține programul, copiii de la grădiniță sau școală.

Am inițiat  în Parlament un set de legi care să sprijine întoarcerea mamelor la muncă și protecția lor: eliminarea suprataxării pe munca part-time, indexarea indemnizației și a plafonului acesteia cu inflația, indexarea stimulentului de reinserție cu inflația, posibilitatea ca ambii părinți să utilizeze simultan concediul de creștere a copilului în limitele aceluiași buget anterior, opțiunea de a de a lucra part-time în al doilea an de concediu de creșterea copilului cu indemnizația recalculată proporțional. La toate, ANES a tăcut.

Am și reușit unele lucruri în Parlament cu colegele și colegii mei, de exemplu posibilitatea ca atunci când copilul este bolnav și acasă, părintele să poată lua concediu ca să stea aproape de acesta, nu doar până la 7 ani ca până acum, ci până la 12 ani, ordine de protecție prelungite la 12 luni (în loc de doar șase acum), asistență juridică gratuită și în apel, ședințe de consiliere psihologică pentru depresia post-partum, dar nici una nu a beneficiat de aportul ANES și de cele mai multe ori ei au lipsit și din dezbateri.

Copiii

Ministerul putea avea ca prioritate principală protecția copiilor într-un context de sărăcie, violență și vulnerabilitate crescută. Legea pentru prevenirea separării copilului de familie, o lege necesară, a devenit un fiasco prin absența Ministerului din plenul Parlamentului și a dezbaterilor TV.  În unicul moment în care chiar ar fi fost nevoie de ea la televizor constant să explice legea,  să liniștească frica și paranoia generalizate, în unicul moment în care experiența la televizor ar fi fost utilă și pentru altceva decât campania electorală, ministra a decis să se pitească. Am rămas noi singur pe scena politică, culmea, din opoziție, să apărăm o lege necesară, deși diluată și insuficientă. Cel mai rău au de suferit iar cei care fac asistență socială în teren, pentru că nu au primit deloc resurse adiționale, dar acum când ciocăne la o ușă să ajute trebuie să treacă și de frica creată de scandalul că se vor fura copiii din familii. Ministerul a făcut mai mult rău decât bine.

Deși cu minister dedicat, iată, România a rămas restantă și la cererile pe bani europeni, în ultimele patru țări din UE cu planurile pentru garanția pentru copii trimise, deși la acest plan au contribuit generos iarăși ONG-urile și de el depind bani europeni necesar celor unu din trei copii la pragul sărăciei. ​​Strategia pentru copii a expirat și ea, ultima comunicare pe asta a ministerului este acum un an când ”așteptau doar câteva avize și se pregăteau să o lanseze”. Au trecut 14 luni de atunci. 

Va putea noua ministră să repare asta la timp? Nu cred. Și ar putea vreodată PSD să reformeze un sistem pe care l-a creat astfel încât celor vulnerabili să nu le scadă dependența de instituțiile conduse de ei? De aceea Ministerul trebuie desființat și 

  • ANPDCA (Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopții) adusă la nivelul raportării directe la premier, ca să asigure, în parteneriat cu societatea civilă, strategia de prevenire a separării copiilor de familie integrat cu ministerele Educației, Sănătății și Muncii și Protecției Sociale și să conducă echipe mixte de control și reformă a serviciilor sociale dedicate copiilor. Mare parte din sprijinul pe care trebuie să îl ofere comunitatea este la nivelul primăriilor și consiliilor județene unde de sub Ministerul Familiei ANPDCA nu are nici resurse de alocat, nici puterea necesară convocării primăriilor și furnizorilor.
  • Tinerii, care acum nu mai au nici măcar secretar de stat dedicat, au fost mai bine serviți de rețelele de tineret și acelora le poate fi dat un rol mai mare prin implicarea lor directă într-un board în conducerea unei Autorități Naționale pentru Tineri care să preia și să coordoneze proiecte în parteneriat cu tinerii prin direcțiile județene, asociațiile de studenți, rețelele de tineri și să potențeze participarea civică a elevilor și tinerilor, căci despre viitor ei uneori văd lucrurile  mai bine. Nu avem nevoie de nenumărate instituții, ci de unele eficiente cu obiective clare și putere. 

Deși avea în grijă și copiii și femeile și tinerii, deci o treabă importantă, Ministerul s-a dovedit aproape inutil sau chiar mai rău de atât, a cheltuit bani pe chirii, nu pe proiecte, și a încetinit sau blocat alocarea fondurilor sau reformele. Milioane de euro pe apa sâmbetei când era nevoie de ele ca de apă în deșert în teren, acolo unde sunt problemele și trebuie să ajungă soluțiile. Familiile au nevoie de un stat care să funcționeze când e nevoie de el, nu doar de cuvinte în titlurile ministerelor. 

Notă: Analiza a fost făcută cu aportul Grupului de lucru USR al deputaților din Comisia pentru tineret.