În România, persoanele cu dizabilități își găsesc locul cu greu pe piața forței de muncă iar guvernele pesediste au amprentat de-a lungul anilor instituțiile responsabile cu un mod de gândire asistiv, bazat pe prestații și subvenții, neglijând sau boicotând politicile de angajare. USR vine cu o serie de propuneri care să stimuleze integrarea pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități, să încurajeze antreprenoriatul și să ofere acestora o viață independentă. 

Un obstacol în calea integrării pe piața muncii îl reprezintă cadrul legal actual care le interzice persoanelor beneficiarii de pensie de gr. 1 sau 2 să cumuleze orice pensie cu salariul. Acest lucru nu este interzis în cazul pensionarilor fără dizabilități și nici, de exemplu, în cazul beneficiarilor de pensii speciale. 

În acest moment, în cazul unei persoane care beneficiază de pensie de invaliditate (gr. 1 sau 2), aceasta este cel mai adesea pensia minimă, în momentul de față în cuantum de 1.125 lei. Dacă această persoană ar putea să se angajeze, chiar pe salariul minim de 2.079 lei de lei net, primind și pensia de invaliditate, acesta de fapt ar ajunge să contribuie la stat cu 96 de lei și ar avea perspectiva sănătoasă a pensiei contributive. 

În ciuda legislației privind egalitatea la locul de muncă, persoanele cu dizabilități nu au același acces la oportunități de angajare ca persoanele fără dizabilități deși acestea pot avea capacitate de muncă.

Doar 9% dintre persoanele cu dizabilități din România sunt angajate sau antreprenoare, pe când media europeană este de 50%.

“Cea mai eficientă protecție socială este un loc de muncă, valabil chiar și în cazul persoanelor cu dizabilități. Politica socială actuală practicată sau mimată de stat generează izolare în defavoarea integrării, condamnarea la dependență în defavoarea independenței, umilință în defavoarea demnității. Dacă politica socială ar stimula abilitatea din dizabilitate, am putea câștiga cu adevărat integrare, independență și un trai cu demnitate în rândul beneficiarilor. Abordarea dizabilității din perspectiva USR presupune oportunități de dezvoltare a potențialului uman fără să-i lăsăm în urmă pe cei ce din motive independente de ei nu reușesc să țină pasul, iar noi asta propunem”, explică Nelu Mocanu, membru al grupului de lucru USR Dizabilități.  

Unul dintre cele mai mari eșecuri ale statului român în acest domeniu o reprezintă așa numita “cotă de angajați cu dizabilități”. Potrivit legii, inclusiv autoritățile și instituțiile publice, care au cel puțin 50 de angajați, ar trebui să încadreze în muncă minim 4% persoane cu dizabilități. Neconformarea cu această cerință este sancționată cu o amendă care este echivalentă cu salariul minim pe economie înmulțit cu numărul de locuri de munca neocupate.

De exemplu, niciun Consiliu județean din România nu și-a asumat angajarea a minim 4% persoane cu dizabilități. Toate au preferat să plătească amenda, pur și simplu bugetând banii pentru aceasta. Practic, statul se amendează pe sine. 

Amenzile angajatorilor pentru nerespectarea acestei “cote” se ridică la 3,4 miliarde de lei pe an, bani care nu se duc însă în programe destinate persoanelor cu dizabilități ci la bugetul de stat. 

Toate propunerile USR pentru pentru a susține persoanele cu dizabilități să ducă o viață independentă le găsiți în documentul atașat: https://bit.ly/3udY8vq

În perioada imediat următoare, USR va veni în Parlament cu măsuri concrete de îndreptare a legislației care sărăcește persoanele cu dizabilități.